Victoria asupra lumii care perturbă pacea, partea 9 din 11

Domnule Elon Musk, fiul dvs. este atât de frumos și pare atât de inteligent, la fel ca tatăl său. Poate că va avea un viitor strălucit și el va face ceva pentru țara dvs., de asemenea. Dar nu acum. Lasați-l să se bucure de copilăria lui inocentă și orice se va întâmpla, noi vom vedea. Orice s-ar întâmpla, vom vedea. Noi vom avea suficient timp să vedem sau/și să îl antrenăm. Protejați-vă fiul, atât. Protejați-l de energia confuză sau neliniştită din situațiile argumentative. Protejați-l de toate astea, chiar dacă la vârsta lui nu pare să înțeleagă, dar sufletul lui înțelege. Sufletul lui înțelege și inima lui va simți asta. Capacitatea lui intuitivă va asimila totul. Deci, scutiți-l de toate astea.

Și domnule Musk, mai presus de toate, PROTEJAȚI-VĂ FIUL DE POSIBILE RISCURI DE PERICOL! Știți ce vreau să spun... Eu îl iubesc pe fiul dvs. El este atât de frumos. Vă rog să aveți grijă de el. Și iertați-mă dacă v-am jignit în vreun fel. Vă doresc dvs., fiului dvs. și familiei dvs. tot binele. Și vă mulțumesc pentru că ajutaţi America. Vă mulțumesc pentru că ajutați lumea ajutându-l pe președintele Trump. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze, om frumos, om bogat, om puternic. Mă bucur că vă avem în această lume.

Și domnule Musk, mai presus de toate, nu vă pierdeți curajul indiferent de ce spun oamenii. Oamenii, ei sunt oameni. Toți au opinii diferite, gândesc diferit, au concepţii diferite. Faceți doar ceea ce credeți că este corect. Ajutați-l pe președintele Trump, ajutați Statele Unite ale Americii, ajutând astfel lumea, în consecință. Vă mulțumesc din nou, din nou și din nou. Dumnezeu să vă țină puternic și sănătos, fericit și inteligent pentru a continua să faceți ceea ce faceți - serviciu nobil, necondiționat și altruist. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă mulțumesc foarte mult și iertați-mă dacă v-am jignit.

Știu că dvs. sunteți Regele Bogăției și Prosperității în Rai. Noi ne-am întâlnit în interior în lumea spirituală. Deci, este doar sfatul meu umil. Vă mulțumesc foarte mult pentru că îl ajutați pe președintele Trump, pentru că a-l ajuta pe El înseamnă a ajuta America și a ajuta, la fel, lumea. Mulți oameni vă vor copia stilul de viață, deciziile, inteligența și modul onest de viață, compasiunea și calitatea dvs. frumoasă și nobilă de a-i ajuta pe alții, de a vă ajuta țara și de a ajuta lumea. Vă mulțumesc foarte mult. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în continuare pe dvs. și pe ai dvs., și să aveți putere suficientă pentru a continua să vă îndepliniți nobila misiune. Amin, domnule Elon Musk.

Da, să-i lăsăm pe toți acești oameni minunați să-și facă singuri treaba.

Acum, ieri eu examinam știrile pentru canalul nostru Supreme Master TV, știrile pe care uneori voi le vedeți sunt unele dintre contribuțiile mele la emisiunea de după Noteworthy News numită „Știri zilnice live”, de către echipa de știri. Pentru că eu examinam niște știri despre persoanele-animale amuzante sau situații diferite din lume, tot felul de lucruri - invenții științifice noi și alte lucruri de genul acesta.

Apoi am văzut câteva articole video despre oameni care trăiau în sălbăticie și în cea mai rece zonă din întreaga lume. În Siberia, de exemplu, am văzut doi oameni. Unul dintre ei este o femeie. A trăit acolo 70 de ani și încă trăiește acolo, în cele mai reci zone ale Siberiei, în sălbăticie. Ea obișnuia să stea acolo singură, pentru că toată familia a murit. Motivul pentru care familia ei s-a dus acolo a fost pentru că ţara era sub Stalin, iar familia era atât de speriată de acest regim al lui Stalin încât ei au părăsit orașul, au plecat de oriunde se aflau și s-au dus în adâncul pădurii sălbatice.

Nu era nimic acolo în afară de persoane-urși, persoane-lupi, persoane-vulpi și alte persoane-animale mari care pot supraviețui. Iarna, pot fi minus 71 (grade) Celsius. Sau sunt Fahrenheit, am uitat. Nu contează, mie îmi sună foarte rece, prea rece. Unde locuiesc eu este foarte frig, ninge uneori, dar nu este atât de frig. Ar putea fi câteva grade sub zero, dar nu 71, nu este cea mai rece zonă de pe planetă.

Și timp de 20 de ani, chiar a fost lăsată singură după ce familia ei a murit, pentru că în sălbăticie s-a întâmplat ceva, poate vremea sau ceva, deci recolta lor a dispărut. Îmi amintesc, eu am văzut asta într-un alt videoclip undeva referitor la aceeași doamnă. Și mama a trebuit să moară de foame pentru ca copii să poată continua să trăiască, dar apoi, mai târziu, a murit și tatăl, au murit și frații. Deci, toți au murit, doar ea a rămas singură.

Și odată, familia a avut doar o mică sămânță de grâu pe care să o semene în pământ pentru a face grâu și le-a rămas doar o bucată. Ei nici măcar nu au vrut să se întoarcă în oraș pentru că sunt foarte speriați de Stalin pentru că multe dintre rudele lor sau alți membri ai familiei au murit, ceva de genul. Deci, ei au fugit. Și le-a mai rămas doar o singură crenguță de grâu, pe care au salvat-o și pe care au plantat-o mai târziu și a devenit un mic câmp. Și așa au trăit din asta și apoi au trebuit să adune tot ce era în pădure. Nu îndrăzneau să meargă acasă. De aceea, odată, mama s-a sacrificat și a murit de foame pentru a le permite copiilor să aibă în continuare mâncare, cât mai puțină posibil, dar ei au supraviețuit. Dar apoi oamenii de știință, geologii sau ceva de genul, au mers acolo și au stat cu ei, i-au vizitat din anumite motive, poate erau curioşi. Și apoi, pentru că unul din cercetărori avea o boală, deci a transmis-o întregii familii. Din fericire, fata nu a avut nimic rău. Doar fraţii au murit. Mai târziu a murit şi tatăl.

Dar după aceea, ea a continuat să locuiască acolo de una singură. Oh, este incredibil. Eu nu cred că aș putea face asta. Atât de frig. Și lipsită de orice: fără mâncare, fără oameni, fără nimeni în jur. Ea a continuat să trăiască așa.

Excerpts from “Surviving in the Siberian Wilderness for 70 Years” by VICE — Apr 10, 2013, Narrator: Temându-se de opresiune și moarte în mâinile lui Stalin, tatăl Agafiei, Karp, a fugit cu familia sa în Munții Sayan din Siberia în 1936. Agafia s-a născut în această sălbăticie aspră în 1944. Familia Lykov a trăit neperturbată timp de 40 de ani, construindu-și o viață într-un mediu în care temperaturile iarna coborau frecvent la minus 30 de grade. Sezonul de vară este scurt, iar urșii și lupii hoinăresc din abundență. Totuşi, hrana a fost întotdeauna rară.

În 1961, mama Agafiei, Akulina, a murit de foame pentru ca copiii ei să aibă suficientă hrană. În prezent, zona în care s-au stabilit se află la peste 160 de mile (257 de kilometri) de cel mai apropiat oraș. Vara, este posibil să ajungi la cabana familiei Lykov printr-o călătorie de șapte zile cu canoea. Iarna, deși am auzit zvonuri despre un traseu periculos pentru snowmobile, acesta este practic inaccesibil cu orice altceva în afară de elicopter.

În 1978, o echipă de geologi ruși a observat ferma de pe deal a familiei Lykov din elicopterul lor. Ulterior, au mers pe jos pentru a-i întâlni. Acesta a fost primul contact cu străinii pe care familia Lykov l-a avut în peste 40 de ani și a marcat sfârșitul izolării lor. De asemenea, ei au suferit o tragedie de nedescris atunci când cei trei copii mai mari au murit la câteva săptămâni unul de celălalt, probabil din cauza unei pneumonii contractate în urma vizitei geologilor. Tatăl Agafiei, Karp, a murit mai târziu, în 1988, la 27 de ani după moartea soției sale. Deci acum, la 35 de ani de la primul lor contact, Agafia este singura Lykov rămasă, trăind în același mod în care a trăit de când s-a născut și în singurul mod pe care îl ştie, pe uscat, în unul dintre cele mai neospitaliere locuri de pe Pământ.

Reporter: Este greu să trăiești singură în taiga?

Agafia: Da. Singură în taiga, da. Mai ales când ai o gospodărie.

Reporter: Poate supraviețui o persoană singură în taiga?

Agafia: Dacă ești tânăr și sănătos. Nu la vârsta mea și în starea mea de sănătate.

După ce am văzut asta, am simțit că sunt atât de norocoasă că în zilele noastre am energie solară chiar și pentru a munci sau pentru a mă încălzi. Sau pachete calde, orice pot avea, dacă am nevoie. Chiar și o pătură. Și mâncare. Pentru că, în zilele noastre, noi nu suntem în război și poţi lua un taxi, poți merge oriunde, poți cumpăra mâncare și te poți întoarce. Sau comanzi online și apoi dai o adresă. Chiar dacă nu ai o mașină sau nu poți lua un taxi sau altceva, poți da o adresă și apoi stai acolo, aștepți să vină și să-ţi aducă mâncarea acasă. De acolo, te întorci cu taxiul sau poate doar mergi acasă cu căruciorul.

Chiar și un astfel de inconvenient, cum ar fi lipsa apei calde, dar eu sunt fericită. Dacă nu aș avea nicio datorie nicăieri, nu aș vrea să merg nicăieri. Nu aș vrea să schimb viața asta cu nimic altceva. Dar vă rog, nu mă urmați, nu mă copiați. Trebuie să aveți o voință puternică și există, de asemenea, nesiguranță. Există, de asemenea, riscuri trăind în sălbăticie și neplăceri în multe feluri. Trebuie să fiți cu adevărat atenți la fiecare detaliu și să vă simțiți puternici înăuntru, altfel s-ar putea să uitați ceva și să vă îmbolnăviți, iar recuperarea este foarte dificilă. Nu pentru lucrurile fizice îmi fac griji. Îmi fac griji pentru munca mea. Trebuie să rămân sănătoasă. Deci, eu am grijă de mine, cât de mult pot, desigur, dar asta este partea cea mai grea. Să am grijă de alți oameni o fac cu destulă plăcere; Să am grijă de mine - nu-mi place. Încă de când eram copil, dacă tatăl meu îmi dădea medicamente pentru ceva, oh, eu fugeam. Nu-mi plăcea. Apoi trebuia să mă imobilizeze pe podea și să-mi deschidă gura cu o lingură pentru a forța medicamentul să intre. Dar în zilele noastre, am crescut și sunt mai responsabilă, iau medicamente și toate celelalte, dar tot trebuie să fiu sănătoasă.

Dar altfel, viața simplă îmi place. Chiar îmi place să am o viață simplă, singură și discretă, liniștită, astfel încât să am timp liber - după ce fac munca la Supreme Master TV, am timp liber. Aș putea să stau jos și să mă gândesc, să beau puțină apă caldă, sau puțin ceai, sau să mănânc ceva simplu, dacă este prea multă muncă, prea multă povară în minte, deci eu iau o pauză de genul acesta. Foarte plăcut așa. Este dificil să gătesc prea multe lucruri. Nu am timp să mă ocup de toate astea, cum ar fi spălatul. Și cu apa de ploaie trebuie să te gândești, nu poți exagera, nu o poți folosi în exces.

Dar continui să cred că, chiar și așa, sunt mai norocoasă, mai puternică decât regii antici, regii din vechime, pentru că regii antici nu aveau internet, nu aveau telefoane, ei nu știau ce se întâmplă în lume și în țara lor, chiar și în propria capitală. Era nevoie de mult timp pentru ca toate știrile să ajungă la ei. În zilele noastre, însă, este suficient să deschideți internetul, să căutați o vreme și apoi aveți toate știrile pe care vreți să le vedeți. Nu aveți nevoie de o mulțime de secretari, nu aveți mulți eunuci, nu aveți mulți gardieni care să facă ceva pentru voi. Voi faceți totul singuri. Și nu aveți nevoie de eunuci care să vă guste mai întâi mâncarea pentru a vedea dacă este otrăvită sau nu. Deci, în multe privințe, te simţi liniștită și relaxată.

Photo Caption: Ce lume frumoasă, Creaţia lui Dumnezeu!

Descarcă fotografia