Stadiul actual al planetei noastre din marele plan spiritual, partea 4 din 4

Mi-aș dori ca voi toți să puteți trăi o parte din el (Raiul), măcar uneori, ca să știți că Raiul există cu adevărat. Ei bine, nu-mi doresc să ajungeți în iad ca să aflați că și iadul există cu adevărat. Ah, este Harul lui DUMNEZEU. Dacă cineva ar putea măcar să aibă o experiență de moarte clinică și să meargă în Raiuri, sau chiar să meargă în iad sub protecția Domnului Iisus, astfel încât să puteți vedea iadul, să vedeți suferința peste tot în jurul vostru, dar fără să fiți afectați.

O preoteasă americană, Reverenda Valerie Carter povestește despre experiența extracorporală pe care a trăit-o împreună cu sora ei și care le-a dus în Rai și în iad, ghidate de un înger și de Domnul Iisus (vegetarian). În 1981, Valerie, în vârstă de șase ani, și sora ei Heather în vârstă de nouă ani petreceau o noapte împreună în apartamentul lor din zona Bay Area [SUA]. Cele două fete fuseseră pedepsite pentru că deranjaseră la biserică în acea duminică. Simțindu-se vinovate, s-au culcat cu inima grea. În acea noapte, Valerie a simțit o atingere ușoară pe piept și a văzut spiritul ei ridicându-se din corp, privindu-și forma fizică de jos. A observat că și Heather se ridica. O lumină strălucitoare a coborât, iar un înger uriaș, de opt picioare înălțime le-a însoțit pe măsură ce se înălțau spre Rai încet, ca pe o scară rulantă.

Au ajuns la porțile Raiului, porți mari, din sidef care se deschideau spre interior, păzite de doi îngeri impunători cu săbii de foc plutitoare. Îngerul le-a condus pe cele două fete pe străzi aurii transparente spre o Fântână a Vieții albă, unde înotau persoane-pești koi, care se varsau într-un Râu al Vieții. Îngerul le-a spus să-L aștepte pe Domnul Iisus. În timp ce hrănea persoanele-pești, Valerie a simțit o mare bucurie, pace și un sentiment de siguranță. Domnul Iisus a apărut, iar Valerie și Heather L-au îmbrățișat cu entuziasm. Au fost transportate în sala tronului lui DUMNEZEU, unde Domnul Iisus stătea relaxat pe un tron alb, cu piciorul drept încrucișat peste cel stâng, având un curcubeu de culori în fundal. Îngerii au cântat „El Shaddai”, iar Valerie, copleșită, a plâns la picioarele Domnului Iisus, mângâind cicatricea răstignirii de pe piciorul Lui și ștergând-o cu părul ei. Ea a cântat cântece de închinare, inclusiv unul scris de mama ei. Domnul Iisus a ridicat-o pe genunchiul Lui stâng; ea și-a lipit urechea dreaptă de pieptul Lui și a auzit bătăile inimii Lui.

„Ba-bum, ba-bum.” Și bătăile inimii mele și bătăile inimii lui DUMNEZEU au început să bată în sincron. Și în acel moment, am înțeles marea Iubire pe care El o are pentru omenire, și de ce a făcut sacrificiul, și că ar face totul din nou dacă ar fi nevoie. [...] Era ca și cum eram unul.

Valerie a mers apoi mână în mână cu Domnul Iisus printr-un paradis luxuriant asemănător cu Valea Hayden din Parcul Național Yellowstone, plină de verdeață vibrantă, flori mov și roz, fluturi, (persoane-)albine, o (persoană-)leu, o (persoană-)vultur și, posibil, unicorni sau creaturi asemănătoare lui Pegas. Scena s-a schimbat în timp ce Valerie și Heather călăreau o (persoană-)cal alb maiestuos alături de Domnul Iisus, zburând peste peisajele vibrante ale Raiurilor. Apoi au intrat într-o încăpere fără pereți, care conținea o mare Carte a Vieții cu foi de aur, cu cuvinte scrise de la dreapta la stânga într-o limbă străveche. Valerie, în ciuda dislexiei sale și a abilității limitate de citire din clasa întâi, și-a recunoscut numele și pe al altora, bucurându-se de prezența acestuia. Domnul Iisus a explicat că numele pot fi șterse din cauza rebeliunii sau a respingerii Lui, demonstrând acest lucru prin ștergerea unuia, fapt pe care Valerie l-a acceptat ca fiind drept.

Experiența s-a întunecat pe măsură ce coborau încet în iad, protejate de o cupolă protectoare care ascundea prezența Domnului Iisus. Iadul era întunecat ca smoala, plin de un miros urât de sulf, putreziciune și mirosuri corporale nespălate. Valerie a auzit „plânsul și scrâșnirea dinților”, un sunet chinuitor de regret și gânduri nesfârșite de „ce-ar fi fost dacă”, care nu erau însoțite de pocăință. Ea a văzut reprezentări ale lui Adam și Eva, simbolizând alegerea omenirii de a-L respinge pe DUMNEZEU. A simțit tristețe, dar nu și frică, sigură în prezența Domnului Iisus, înțelegând că oamenii aleg iadul prin respingerea lui Hristos.

Etc ...

Altfel, dacă un suflet obișnuit ajunge acolo, va fi atras în oricare dintre aceste iaduri, și, în funcție de gravitatea iadului respectiv, va suferi oricum, indiferent cât de grav este iadul în care se află. Unele iaduri, dacă se întâmplă să treci prin poarta acelui iad, nu vei putea niciodată, niciodată, niciodată, niciodată să te mai întorci. Of, există nenumărate capcane și iaduri în această lume pentru că oamenii există de mult timp și au creat atâtea iaduri prin propriile lor dorințe, prin propriile lor fapte nu tocmai bune, prin propria lor necredință în D-ZEU și prin negarea lui D-ZEU, prin negarea Fiului lui D-ZEU, Iisus Hristos, de exemplu, negându-l pe Buddha care i-ar fi putut ajuta și le-ar fi putut înălța statutul standardului spiritual, nivelului spiritual.

Acum înțelegeți de ce multe ființe de pe diferite planete se străduiau din greu să ne ajute. Pentru că ele au evoluat prin Harul lui D-ZEU la un nivel superior de conștiință, așa că cunosc suferința prin care treceți. Au trecut și ele prin asta, mai mult sau mai puțin. Așa că acum văd că noi suntem singura parte din acest mare plan spiritual care încă stagnează la un nivel inferior de conștiință. Așa că se străduiesc din răsputeri să ne ajute.

Iar D-ZEU este atât de Milostiv, trimițând Învățători, Maeştri, Sfinți și Înțelepți iluminați pentru a ne ajuta în toate modurile posibile. Dar noi, adică rasa umană, suntem atât de împovărați de karma și de otrăvuri dăunătoare încă de când se ştie lumea. Așa că le este foarte greu să înțeleagă că Maeştrii vor doar să-i ajute, și îi iubesc necondiționat, că aceasta este ultima lor șansă de a face primii pași pe drumul călătoriei spre Casă. Că pot face primii lor pași vreodată pe calea Libertății pentru a se întoarce la Casa lor adevărată, pentru a se bucura de fericire și bucurie.

În loc să aleagă pur și simplu să rămână în urmă pentru mulţi, mulţi eoni de acum încolo și chiar și atunci dacă ar putea vreodată să întâlnească un Maestru Iluminat cu adevărat măreț care să-i ridice și să-i aducă înapoi la adevărata lor Casă, unde pot avea pentru totdeauna pace, fericire, beatitudine, bucurie, să fie fără griji, să fie fericiți veşnic, fericiți în Brațele lui DUMNEZEU, în Harul lui DUMNEZEU, în așa fel încât să nu simțiți niciodată nimic mai bun decât asta și să nu mai doriți niciodată să vă întoarceți din nou în acest domeniu fizic umil, greu. Nici măcar nu vă gândiţi la asta. Vă bucuraţi pur și simplu de noua lume care se află pe drumul spre Acasă.

Putem îngenunchea veşnic, prosternându-ne în fața lui D-ZEU, Părintele nostru, singurul nostru Părinte, MAPA al nostru, pentru a-I mulțumi pentru totdeauna, pentru totdeauna, pentru totdeauna, pentru că acesta este cel mai incredibil Dar pe care l-ați putea avea în existența voastră. Nu-I putem mulțumi niciodată suficient lui D-ZEU. Nu-I putem răsplăti niciodată suficient pe D-ZEU. Nu-L putem lăuda niciodată suficient pe D-ZEU. Nu-L putem iubi niciodată suficient pe D-ZEU. Numai DUMNEZEU ne iubește, iar noi doar ne bucurăm. Pe asta se bazează viața din Rai – să trăim prin Iubirea lui D-ZEU, Mila lui D-ZEU, Harul lui D-ZEU, Înțelepciunea lui D-ZEU. Nu există nimic altceva cu care să o putem compara și despre care să putem vorbi. Chiar și cele mai frumoase basme pe care le-ați citit – nimic. Este ca un fir de praf în comparație cu ceea ce veți cunoaște dacă îl cunoașteți pe DUMNEZEU.

Ei bine, îmi doresc ca voi toți să ajungeți la acel scop acum în viața voastră fizică, înainte să fie prea târziu – ca să-L puteți cunoaște pe D-ZEU, să-L iubiți pe D-ZEU, să-L lăudați pe D-ZEU, să aveți încredere în D-ZEU. Atunci veți ști că viața de aici este doar o fracțiune de secundă în comparație cu ceea ce veți savura veșnic în Împărăția superioară. Eu însămi îi mulțumesc lui D-ZEU personal în fiecare zi, de fiecare dată când îmi amintesc. În timpul mesei, în timpul somnului, în timpul meditației, în timpul muncii – în orice moment, în fiecare secundă a zilei. Apropo, eu nu dorm cu adevărat.

Și, apropo, persoanele-animale, motivul pentru care îmi pot spune predicția cutare şi cutare sau vești care să mă mângâie este că ele pot primi mereu aceste informații de la DUMNEZEU. Pentru că ușile lor sunt mereu deschise pentru DUMNEZEU. Ele trebuie doar să-și trăiască viețile așa cum le-a fost rânduit să le trăiască. Dar sunt atât de pure, atât de simple, încât DUMNEZEU poate intra mereu în ființa lor, indiferent cât de mici sau cât de mari sunt, și să le dea orice veste, orice ar putea ști. În timp ce restul, de exemplu, rasa umană, nu poate ști.

Deşi D-ZEU îi tratează pe toți la fel, îi iubește pe toți la fel, dar oamenii sunt cei mai greu de conectat cu DUMNEZEU. Nu că DUMNEZEU nu ar vrea asta; doar că oamenii nu vor asta. Oamenii sunt atât de împovărați de muncă, de griji legate de mâncare, haine, de pereții în care locuiesc, de acoperișul de deasupra capului lor, și de multe alte evoluții noi și tot mai noi ale progresului tehnologic. Progresul tehnologic este atât de bun, atât de bun. Face viața omului mai confortabilă, mai comodă. Dar are un efect secundar: îi face pe oameni sau pe orice ființe care sunt conectate la el, orbi și surzi față de adevărata lor putere spirituală și de adevărata lor Casă.

Bine, cred că am spus destul pentru astăzi. Dacă vor mai apărea noutăți privind pacea sau chestiunile spirituale, vă voi informa cu plăcere despre tot ce mi se permite să comunic. Dar acum este mult mai bine, trebuie să spun, că am putut vorbi deschis și să spun aproape tot ce DUMNEZEU mi-a dăruit sau mi-a făcut cunoscut sau mi-a permis să comunic lumii. Mă bucur, într-un fel, că am putut fi mai deschisă în legătură cu chestiunile mele spirituale. Îi mulțumesc lui DUMNEZEU în permanență și din toată inima. Sper că și voi îi mulțumiți lui D-ZEU, chiar dacă nu-L vedeți pe D-ZEU, sau nu-I simțiți Iubirea.

În Biblie se spune că: „Fericiți sunt cei care nu văd dar cred.” Și: „Dacă nu deveniți din nou copii, nu puteți intra în Împărăția lui DUMNEZEU.” Fiți copii în gândirea voastră, în acțiunile voastre, în orice doriți să faceți – adică, complet puri, nevinovați și încrezători în DUMNEZEU. Atunci veți fi în legătură cu DUMNEZEU, indiferent dacă veți ști asta sau nu. Dar veți ști prin toate binecuvântările de fiecare zi, prin minunile care vi se întâmplă, prin protecția pe care o veți avea ori de câte ori vă aflați în necaz. Trebuie să aveţi încredere de o mie la sută în Iubirea lui DUMNEZEU. Vă rog să faceţi din asta un scop. Orice altceva este oricum doar temporar.

Și, apropo, repet din nou: nu vă faceţi griji pentru mine. Orice experimentez, trebuie să o fac pentru binele vostru. Și va trece. Totul va trece oricum. Vă iubesc atât de mult. Dumnezeu îmi dăruiește atâta Iubire încât să o pot împărtăși cu voi. Vă rog, amintiți-vă de D-ZEU, iubiţi-L pe D-ZEU, lăudaţi-L pe D-ZEU, și trataţi-i pe ceilalți așa cum aţi vrea să fiţi trataţi voi. Asta este tot. Este foarte simplu să aveţi o viață pașnică în această lume fizică. Pentru orice altceva, trebuie să încercaţi să găsiţi un Mare Maestru Iluminat care să vă arate, să vă ajute, să-și împartă meritul pentru a vă înălța tot mai departe, tot mai departe, tot mai departe pe calea aceasta, spre Acasă. Vă iubesc atât de mult. Îi mulțumim lui D-ZEU din toată inima, pentru totdeauna. Mulțumesc, DOAMNE.

Photo Caption: „Creştem împreună cu acelaşi scop înălţător”

Descarcă fotografia